Managementul afacerilor (1)
Acum 10 ani
miercuri, 25 februarie 2009
vineri, 13 februarie 2009
joi, 12 februarie 2009
Reguli de pronunţie
Înainte de toate trebuie ca fiecare dintre noi să ştie că literele în limba arabă sunt total diferite de cele în limba romană, unele litere sunt subţiri iar altele sunt groase şi mai sunt şi semnele care accentuează literele, pronunţia acestor semne diferă în funcţie de grosimea literei.
De aceea vrea să încep cu regulile generale:
1 – Orice literă subţire însoţită de semnul fetha se va citi E, aici trebuie să deschid o paranteză în ceea ce priveşte litera hemzeh, deoarece această literă este o literă subţire dar ca pronunţie este o literă al cărei sunet variază între E şi A mult mai apropiată de E. Aici mulţi grăşesc cand scriu deoarece se orientează după cuvintele scrise în limba engleză uitand că litera a în limba engleză se citeşte E.
Exemplu:
Cuvantul محمد se scrie Muhammed, litera h se scrie HA deoarece este o literă groasă, iar litera MIM se scrie ME deoarece M este o literă subţire.
2 – Orice litera însoţită de kesra se citeşte I
Exemplu:
Cuvantul مسلم se citeşte MUSLIM, vedem că litera LAM este însoţită de kesra şi se pronunţă LI.
3 – Orice literă însoţită de damme se citeşte U, indiferent dacă litera este subţire sau groasă.
Exemplu:
Cuvantul محمد se citeşte MUHAMMED, literta MIM însoţită de damme se citeşte MU.
4 - În cazul în care o literă subţire însoţită de fetha se întalneşte cu litera Elif care nu are nici un semn( cea care lungeşte) automat fetha se pronunţă mai gros tocmai pentru a respecta litera elif care se lungeşte, în acest caz sunetul devine mai gros şi se înclină către A.
Exemplu:
Cuvantul مال , normal litera م însoţită de fetha se citeşte ME, dar datorită faptului că a întalnit litera elif care lungeşte se citeşte MAALE.
5 – Orice cuvant care se termina cu T feminin(te merbutah) ة ) ( se pronunta cu un h slab la sfarsit.
Exemplu
Cuvantul عائشة se pronunţă ‘Aişeh
6 – În cazul în care facem legăm două cuvinte, iar al doilea cuvant incepe cu litera elif de legatură ( ا) această litera cade şi nu se mai citeşte.
Exemplu:
لا اله الا الله La ilahe illaallah
7 - Daca primul cuvant se termina cu fetha şi al doilea cuvant începe cu o litera groasă, se face o treaptă de legătură între litera subţire şi cea groasă.
Exemplu:
سبحان الله Subhaneallah, dacă urmărim cu atenţie litera NUN este o litera subţire însoţită de fetha şi se citeşte NE, după ea urmează litera ELIF de legătură care nu se citeşte şi apoi litera LAM care este tot subţire dar în cazul cuvantului Allah se citeşte groasă şi tocmai de aceea ridicand sunetul de la o litera subţire la una groasă se pronunţă EA, subhanEAllah
Astfel aplicand aceste reguli putem cu uşurinţă să scriem şi să pronunţăm literele în limba arabă.
Unele exemple
محمد Muhammed
الله Allah
سبحان الله Subhaneallah
الحمد لله Elhamdulillah
الله اكبر Allahu Ekber
قران Kuraan
اسلام islaam
شهادة şehaadeh
حديث hadiys
عائشة ‘Aişeh
فاطمة Faatimeh
خديجة Hadiygeh
علي Aly
عمر Umer, Umar
عثمان Usmaan
اذان Ezaan
Odată ce studiem cu atenţie alfabetul limbi arabe vedem că unele litere se repetă, în realitate ele nu se repetă, sunt litere total diferite, la fel şi pronunţia lor este diferită.
Exemplu:
Sunt trei litere S, este litera ث care se pronunţă peltic, litera س care se pronunţă subţire şi ascuţit ţi litera ص care se pronunţă gros
Precum vedem că sunt şi trei litere H este litera ح o literă groasă cu un sunet plăcut, este litera خ tot groasă dar însoţită de un sunet mai puternic, şi mai este litera ه care este o literă subţire şi se pronunţă fără mari eforturi asemeni literei h din alfabetul limbi romane
Exemple sunt mai multe şi nu le putem menţiona pe toate. Aceste exemple le-am menţionat tocmai pentru a evidenţia importanţa pronunţări corecte.
Sunt unii musulmani care din păcate pretind că nu este necesar să înveţi limba arabă, deoarece, spun ei, Coranul se poate recita şi cu litere latine aşa că numai trebuie să depună efort să înveţe limba arabă.
O sa dau unele exemple pentru a evidenţia cat de grava este pronunţarea greşită.
Cuvantul خلق în limba arabă are sensul de “ a creat ” , în Coran acest cuvant se repetă de foarte multe ori خلق الإنسان „El l-a creat pe om”(Rahman 3). Dacă în loc de خ pronunţăm litera ح să vedem ce se întamplă. حلق الانسان „ El l-a tuns pe om” Deci vedem cum schimbarea unei litere unde poate duce, prin pronunţarea greşită îl facem pe creator, frizer.
Dar să vedem ce se întămplă în cazul în care pronunţăm ك în loc de ق , spune Allah în Coran: الذين يقولون ربنا “Care zic: “Doamne,” aici dacă citim ك în loc de ق, sensul se schimbă, în loc de “Care zic: “Stapanul nostru,” “Care îl manancă pe Stapanul nostru,” (Eu personal sunt martor la recitarea acestui verset în sensul greşit)
Şi exemplele sunt foarte multe.
Cum pronunţăm literele în limba arabă?
Cum pronunţăm literele în limba arabă?
ا
Litera elif se pronunţă din cel mai îndepărtat punct al gatului, este un sunet care se aseamănă cu literele"A" şi "E", dar este mult mai apropiat de litera "E", iar în cazul literelor groase se pronunţă "A"
ب
Litera be se pronunţă prin lipirea buzelor, se pronunţă precum litera B.
ت
Litera Te se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de sus cu partea
posterioară a limbi, se pronunţă ca litera T
ث
Litera Se se pronunţă prin atingerea varfului dinţilor de sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă S peltic.
ج
Litera Gim se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi către cerul guri, se pronunţă precum literele GI din limba romană.
ح
Litera Ha se pronunţă din mijlocul gatului prin strangerea lui, se pronunţă apropiat de litera H din limba romana însoţit de un sunet gros
خ
Litera Hî se pronunţă din partea cea mai apropiata a gatului de cerul guri, prin strangerea lui, se pronunţă H gros însoţit de un sunet asemănător celui care vrea să elimine ceva care îl deranjează în gat.
د
Litera Dal se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de sus cu partea posterioară a limbi, se pronunţă ca litera D.
ذ
Litera Zel se pronunţă prin atingerea varfului dinţilor de sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă Z normal peltic.
ر
Litera Ra se pronunţă prin atingerea bazei dinţilor de sus cu varful limbi, se pronunţă un Rî Gros.
ز
Litera Zel se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de jos cu varful limbi, se pronunţă ca litera Z subţire şi ascuţit.
س
Litera Sin se pronunţă prin atingerea varfului dinţilor de jos cu varful limbi, se pronunţă ca litera S subţire şi ascuţit.
ش
Litera Şin se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi către cerul guri, se pronunţă precum literele Ş din limba romană.
ص
Litera Sad se pronunţă prin atingerea varfului dinţilor de jos cu varful limbi, se pronunţă ca litera S groasă.
ض
Litera Dad se pronunţă prin atingerea părţilor interioare ale măselelor cu partea laterală a limbi, se pronunţă un D gros
ط
Litera Ta se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de sus cu partea posterioară a limbi, se pronunţă ca litera T groasă.
ظ
Litera Zî se pronunţă prin atingerea varfului dinţilor de sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă Z gros şi peltic.
ع
Litera Ayin se pronunţă din mijlocul gatului prin strangerea lui, se pronunţă apropiat de litera A din limba romana însoţit de un sunet gros
غ
Litera Ghayn se pronunţă din partea cea mai apropiata a gatului de cerul gurii, prin strangerea lui, se pronunţă Gh gros.
ف
Litera F se pronunţă prin atingerea părţi interioare a buzei de joc cu varful dinţilor de sus, se pronunţă asemeni literei F.
ق
Litera Kaf se pronunţă prin ridicarea rădăcini limbi ( partea îndepărtată a limbi aproape de gat) către cerul gurii, se pronunţă gros asemeni literei K.
ك
Litera Kef se pronunţă prin ridicarea rădăcini limbi ( partea îndepărtată a limbi aproape de gat) către cerul gurii, se pronunţă normal asemeni literei C.
ل
Litera Lam se pronunţă prin atingerea gingiei dinţilor din faţă cu părţile laterale apropiate de varf ale limbi, se pronunţă precum litera L
م
Litera Mim se pronunţă prin lipirea buzelor, se pronunţă precum litera M
ن
Litera Nun se pronunţă prin atingerea gingiei dinţilor din faţă cu varful limbi, se pronunţă precum litera N.
و
Litera waw se pronunţă prin lipirea buzelor şi deschiderea lor către exterior atat cat să încapă între ele varful degetului mic, se pronunţă precum litera W sau UE.
ه
Litera He se pronunţă din cel mai îndepărtat punct al gatului, este un sunet care se aseamănă cu litera"H"
لا
Este compusă din două litere; Lam şi Elif, de aceea nu este considerată o literă aparte.
ي
Litera Ye se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi către cerul guri, se pronunţă precum literele Y.
ا
Litera elif se pronunţă din cel mai îndepărtat punct al gatului, este un sunet care se aseamănă cu literele"A" şi "E", dar este mult mai apropiat de litera "E", iar în cazul literelor groase se pronunţă "A"
ب
Litera be se pronunţă prin lipirea buzelor, se pronunţă precum litera B.
ت
Litera Te se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de sus cu partea
posterioară a limbi, se pronunţă ca litera T
ث
Litera Se se pronunţă prin atingerea varfului dinţilor de sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă S peltic.
ج
Litera Gim se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi către cerul guri, se pronunţă precum literele GI din limba romană.
ح
Litera Ha se pronunţă din mijlocul gatului prin strangerea lui, se pronunţă apropiat de litera H din limba romana însoţit de un sunet gros
خ
Litera Hî se pronunţă din partea cea mai apropiata a gatului de cerul guri, prin strangerea lui, se pronunţă H gros însoţit de un sunet asemănător celui care vrea să elimine ceva care îl deranjează în gat.
د
Litera Dal se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de sus cu partea posterioară a limbi, se pronunţă ca litera D.
ذ
Litera Zel se pronunţă prin atingerea varfului dinţilor de sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă Z normal peltic.
ر
Litera Ra se pronunţă prin atingerea bazei dinţilor de sus cu varful limbi, se pronunţă un Rî Gros.
ز
Litera Zel se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de jos cu varful limbi, se pronunţă ca litera Z subţire şi ascuţit.
س
Litera Sin se pronunţă prin atingerea varfului dinţilor de jos cu varful limbi, se pronunţă ca litera S subţire şi ascuţit.
ش
Litera Şin se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi către cerul guri, se pronunţă precum literele Ş din limba romană.
ص
Litera Sad se pronunţă prin atingerea varfului dinţilor de jos cu varful limbi, se pronunţă ca litera S groasă.
ض
Litera Dad se pronunţă prin atingerea părţilor interioare ale măselelor cu partea laterală a limbi, se pronunţă un D gros
ط
Litera Ta se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de sus cu partea posterioară a limbi, se pronunţă ca litera T groasă.
ظ
Litera Zî se pronunţă prin atingerea varfului dinţilor de sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă Z gros şi peltic.
ع
Litera Ayin se pronunţă din mijlocul gatului prin strangerea lui, se pronunţă apropiat de litera A din limba romana însoţit de un sunet gros
غ
Litera Ghayn se pronunţă din partea cea mai apropiata a gatului de cerul gurii, prin strangerea lui, se pronunţă Gh gros.
ف
Litera F se pronunţă prin atingerea părţi interioare a buzei de joc cu varful dinţilor de sus, se pronunţă asemeni literei F.
ق
Litera Kaf se pronunţă prin ridicarea rădăcini limbi ( partea îndepărtată a limbi aproape de gat) către cerul gurii, se pronunţă gros asemeni literei K.
ك
Litera Kef se pronunţă prin ridicarea rădăcini limbi ( partea îndepărtată a limbi aproape de gat) către cerul gurii, se pronunţă normal asemeni literei C.
ل
Litera Lam se pronunţă prin atingerea gingiei dinţilor din faţă cu părţile laterale apropiate de varf ale limbi, se pronunţă precum litera L
م
Litera Mim se pronunţă prin lipirea buzelor, se pronunţă precum litera M
ن
Litera Nun se pronunţă prin atingerea gingiei dinţilor din faţă cu varful limbi, se pronunţă precum litera N.
و
Litera waw se pronunţă prin lipirea buzelor şi deschiderea lor către exterior atat cat să încapă între ele varful degetului mic, se pronunţă precum litera W sau UE.
ه
Litera He se pronunţă din cel mai îndepărtat punct al gatului, este un sunet care se aseamănă cu litera"H"
لا
Este compusă din două litere; Lam şi Elif, de aceea nu este considerată o literă aparte.
ي
Litera Ye se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi către cerul guri, se pronunţă precum literele Y.
joi, 5 februarie 2009
Limba arabă
Limba araba este una dintre cele mai vechi limbi fiind cunoscută ca limba Coranului, limba Dad (ض) (una dintre literele alfabetului arab), si mai este cunoscuta ca fiind limba celor din Rai.
Este recunoscută ca fiind limba Dad, datorită faptului că această literă nu se găseşte în celelalte limbi.
Iar o altă explicaţie ar fi faptul că această literă este cea mai grea literă a limbi arabe, pronunţia ei este foarte dificilă pentru arabi ca să nu vorbim de nearabi, iar cei care o pronunţă uşor şi corect sunt arabii puri, beduinii.
Este limba celor din Rai conform unor relatarii cei din Rai vor vorbi limba arabă.
Este limba Coranului, deoarece Coranul a fost revelat profetului Muhammed(psces şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) în limba arabă. Coranul este ultimul mesaj al Lui Allah trimis oamenilor, este un mesaj universal şi fără îndoială că a fost trimis pentru a fi înţeles şi aplicat. De aici reiese importanţa acestei limbi, dacă exista o altă limbă mai clară, mai bogată, mai frumoasă, mai elocventă decât limba arabă fără îndoială Allah o alegea pentru mesajul său către oamenii.
De ce Allah a creat această diversitate de triburi, popoare şi limbi?
Şi printre semnele Lui sunt crearea cerurilor şi a pământului şi deosebirea limbilor şi culorilor voastre. Întru aceasta sunt semne pentru cei care ştiu. (Rum 22)
O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat şi o muiere şi v-am făcut pe voi popoare şi triburi, pentru ca să vă cunoaşteţi. Cel mai cinstit dintre voi în faţa lui Allah este cel mai evlavios dintre voi. Allah este Atoateştiutor şi Bineştiutor. (Hugiurat 13)
Alegerea limbii arabe drept limba Coranului
Noi l-am pogorât un Coran arab, poate că voi veţi pricepe! (Yusuf 2)
Aşa i-am trimis Noi [Coranul], ca o orânduială, [în limba] arabă! Iar dacă tu vei urma poftele lor, după ştiinţa ce a venit la tine, nu vei avea tu nici ocrotitor nici apărător de Allah! (Raad 37)
Noi ştim că ei zic: “Îl învaţă pe El [Coranul] un om!” Dar limba aceluia spre care ei arată este străină [nearabă], în vreme ce aceasta este o limbă arabă limpede. (Nahl 103)
Astfel l-am coborât Noi: un Coran în [limba] arabă. Şi am desluşit în el ameninţările, pentru ca să fie ei cu teamă şi pentru ca să le trezească lor amintirea [să le fie pildă]. (Taha 113)
Iar el este o revelaţie de la Stăpânul lumilor. A coborât cu el Duhul cel credincios Peste inima ta, pentru ca tu să fii dintre prevenitori, Într-o limbă arabă limpede. (Suara 192 - 195)
Un Coran arab, fără de nici o strâmbătate, pentru ca ei să fie cu frică! (Zumer 28)
O Carte ale cărei versete sunt tâlcuite, un Coran arab, pentru un neam [de oameni] care ştiu, (Fussilet 3)
Dacă Noi l-am fi făcut un Coran într-o altă limbă [decât araba], ar zice ei: De ce nu sunt versetele sale tâlcuite? Un [Coran] nearab şi un [Profet] arab?” Spune: “El este pentru cei care cred ocârmuire şi tămăduire, însă aceia care nu cred [au] în urechile lor surzenie şi el este pentru ei rătăcire! Aceştia sunt ca şi cei chemaţi dintr-un loc depărtat!” (Fussilet 44)
Astfel, [aşa după cum le-am revelat celor de dinaintea ta] ţi-am revelat Noi un Coran arab, pentru ca tu să previi Mama cetăţilor şi pe cei din împrejurimile ei şi să previi pentru Ziua Adunării – despre care nu este îndoială. O parte vor fi în Rai şi o parte vor fi în Văpaie. (Suura 7)
Noi l-am făcut un Coran arab, pentru ca voi să pricepeţi. (Zuhruf 3)
Însă mai înainte de el a fost Cartea lui Moise, ca îndreptar şi ca îndurare, iar aceasta este o Carte care întăreşte, în limba arabă, pentru a-i preveni pe aceia care au fost nedrepţi şi ca bunăvestire pentru făcătorii de bine. (Ahkaf 12)
Limba araba este una dintre cele mai vechi limbi fiind cunoscută ca limba Coranului, limba Dad (ض) (una dintre literele alfabetului arab), si mai este cunoscuta ca fiind limba celor din Rai.
Este recunoscută ca fiind limba Dad, datorită faptului că această literă nu se găseşte în celelalte limbi.
Iar o altă explicaţie ar fi faptul că această literă este cea mai grea literă a limbi arabe, pronunţia ei este foarte dificilă pentru arabi ca să nu vorbim de nearabi, iar cei care o pronunţă uşor şi corect sunt arabii puri, beduinii.
Este limba celor din Rai conform unor relatarii cei din Rai vor vorbi limba arabă.
Este limba Coranului, deoarece Coranul a fost revelat profetului Muhammed(psces şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) în limba arabă. Coranul este ultimul mesaj al Lui Allah trimis oamenilor, este un mesaj universal şi fără îndoială că a fost trimis pentru a fi înţeles şi aplicat. De aici reiese importanţa acestei limbi, dacă exista o altă limbă mai clară, mai bogată, mai frumoasă, mai elocventă decât limba arabă fără îndoială Allah o alegea pentru mesajul său către oamenii.
De ce Allah a creat această diversitate de triburi, popoare şi limbi?
Şi printre semnele Lui sunt crearea cerurilor şi a pământului şi deosebirea limbilor şi culorilor voastre. Întru aceasta sunt semne pentru cei care ştiu. (Rum 22)
O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat şi o muiere şi v-am făcut pe voi popoare şi triburi, pentru ca să vă cunoaşteţi. Cel mai cinstit dintre voi în faţa lui Allah este cel mai evlavios dintre voi. Allah este Atoateştiutor şi Bineştiutor. (Hugiurat 13)
Alegerea limbii arabe drept limba Coranului
Noi l-am pogorât un Coran arab, poate că voi veţi pricepe! (Yusuf 2)
Aşa i-am trimis Noi [Coranul], ca o orânduială, [în limba] arabă! Iar dacă tu vei urma poftele lor, după ştiinţa ce a venit la tine, nu vei avea tu nici ocrotitor nici apărător de Allah! (Raad 37)
Noi ştim că ei zic: “Îl învaţă pe El [Coranul] un om!” Dar limba aceluia spre care ei arată este străină [nearabă], în vreme ce aceasta este o limbă arabă limpede. (Nahl 103)
Astfel l-am coborât Noi: un Coran în [limba] arabă. Şi am desluşit în el ameninţările, pentru ca să fie ei cu teamă şi pentru ca să le trezească lor amintirea [să le fie pildă]. (Taha 113)
Iar el este o revelaţie de la Stăpânul lumilor. A coborât cu el Duhul cel credincios Peste inima ta, pentru ca tu să fii dintre prevenitori, Într-o limbă arabă limpede. (Suara 192 - 195)
Un Coran arab, fără de nici o strâmbătate, pentru ca ei să fie cu frică! (Zumer 28)
O Carte ale cărei versete sunt tâlcuite, un Coran arab, pentru un neam [de oameni] care ştiu, (Fussilet 3)
Dacă Noi l-am fi făcut un Coran într-o altă limbă [decât araba], ar zice ei: De ce nu sunt versetele sale tâlcuite? Un [Coran] nearab şi un [Profet] arab?” Spune: “El este pentru cei care cred ocârmuire şi tămăduire, însă aceia care nu cred [au] în urechile lor surzenie şi el este pentru ei rătăcire! Aceştia sunt ca şi cei chemaţi dintr-un loc depărtat!” (Fussilet 44)
Astfel, [aşa după cum le-am revelat celor de dinaintea ta] ţi-am revelat Noi un Coran arab, pentru ca tu să previi Mama cetăţilor şi pe cei din împrejurimile ei şi să previi pentru Ziua Adunării – despre care nu este îndoială. O parte vor fi în Rai şi o parte vor fi în Văpaie. (Suura 7)
Noi l-am făcut un Coran arab, pentru ca voi să pricepeţi. (Zuhruf 3)
Însă mai înainte de el a fost Cartea lui Moise, ca îndreptar şi ca îndurare, iar aceasta este o Carte care întăreşte, în limba arabă, pentru a-i preveni pe aceia care au fost nedrepţi şi ca bunăvestire pentru făcătorii de bine. (Ahkaf 12)
luni, 2 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
