Reguli de pronunţie

Înainte de toate trebuie ca fiecare dintre noi să ştie că literele în limba arabă sunt total diferite de cele în limba romană, unele litere sunt subţiri iar altele sunt groase şi mai sunt şi semnele care accentuează literele, pronunţia acestor semne diferă în funcţie de grosimea literei.

De aceea vrea să încep cu regulile generale:

1 – Orice literă subţire însoţită de semnul fetha se va citi E, aici trebuie să deschid o paranteză în ceea ce priveşte litera hemzeh, deoarece această literă este o literă subţire dar ca pronunţie este o literă al cărei sunet variază între E şi A mult mai apropiată de E. Aici mulţi grăşesc cand scriu deoarece se orientează după cuvintele scrise în limba engleză uitand că litera a în limba engleză se citeşte E.

Exemplu:

Cuvantul محمد se scrie Muhammed, litera h se scrie HA deoarece este o literă groasă, iar litera MIM se scrie ME deoarece M este o literă subţire.

2 – Orice litera însoţită de kesra se citeşte I

Exemplu:

Cuvantul مسلم se citeşte MUSLIM, vedem că litera LAM este însoţită de kesra şi se pronunţă LI.

3 – Orice literă însoţită de damme se citeşte U, indiferent dacă litera este subţire sau groasă.

Exemplu:

Cuvantul محمد se citeşte MUHAMMED, literta MIM însoţită de damme se citeşte MU.

4 - În cazul în care o literă subţire însoţită de fetha se întalneşte cu litera Elif care nu are nici un semn( cea care lungeşte) automat fetha se pronunţă mai gros tocmai pentru a respecta litera elif care se lungeşte, în acest caz sunetul devine mai gros şi se înclină către A.

Exemplu:

Cuvantul مال , normal litera م însoţită de fetha se citeşte ME, dar datorită faptului că a întalnit litera elif care lungeşte se citeşte MAALE.

5 – Orice cuvant care se termina cu T feminin(te merbutah) ة ) ( se pronunta cu un h slab la sfarsit.

Exemplu

Cuvantul عائشة se pronunţă ‘Aişeh

6 – În cazul în care facem legăm două cuvinte, iar al doilea cuvant incepe cu litera elif de legatură ( ا) această litera cade şi nu se mai citeşte.

Exemplu:

لا اله الا الله La ilahe illaallah

7 - Daca primul cuvant se termina cu fetha şi al doilea cuvant începe cu o litera groasă, se face o treaptă de legătură între litera subţire şi cea groasă.

Exemplu:

سبحان الله Subhaneallah, dacă urmărim cu atenţie litera NUN este o litera subţire însoţită de fetha şi se citeşte NE, după ea urmează litera ELIF de legătură care nu se citeşte şi apoi litera LAM care este tot subţire dar în cazul cuvantului Allah se citeşte groasă şi tocmai de aceea ridicand sunetul de la o litera subţire la una groasă se pronunţă EA, subhanEAllah







Astfel aplicand aceste reguli putem cu uşurinţă să scriem şi să pronunţăm literele în limba arabă.




Unele exemple

محمد Muhammed
الله Allah
سبحان الله Subhaneallah
الحمد لله Elhamdulillah
الله اكبر Allahu Ekber
قران Kuraan
اسلام islaam
شهادة şehaadeh
حديث hadiys
عائشة ‘Aişeh
فاطمة Faatimeh
خديجة Hadiygeh
علي Aly
عمر Umer, Umar
عثمان Usmaan
اذان Ezaan


Odată ce studiem cu atenţie alfabetul limbi arabe vedem că unele litere se repetă, în realitate ele nu se repetă, sunt litere total diferite, la fel şi pronunţia lor este diferită.

Exemplu:

Sunt trei litere S, este litera ث care se pronunţă peltic, litera س care se pronunţă subţire şi ascuţit ţi litera ص care se pronunţă gros

Precum vedem că sunt şi trei litere H este litera ح o literă groasă cu un sunet plăcut, este litera خ tot groasă dar însoţită de un sunet mai puternic, şi mai este litera ه care este o literă subţire şi se pronunţă fără mari eforturi asemeni literei h din alfabetul limbi romane

Exemple sunt mai multe şi nu le putem menţiona pe toate. Aceste exemple le-am menţionat tocmai pentru a evidenţia importanţa pronunţări corecte.

Sunt unii musulmani care din păcate pretind că nu este necesar să înveţi limba arabă, deoarece, spun ei, Coranul se poate recita şi cu litere latine aşa că numai trebuie să depună efort să înveţe limba arabă.

O sa dau unele exemple pentru a evidenţia cat de grava este pronunţarea greşită.
Cuvantul خلق în limba arabă are sensul de “ a creat ” , în Coran acest cuvant se repetă de foarte multe ori خلق الإنسان „El l-a creat pe om”(Rahman 3). Dacă în loc de خ pronunţăm litera ح să vedem ce se întamplă. حلق الانسان „ El l-a tuns pe om” Deci vedem cum schimbarea unei litere unde poate duce, prin pronunţarea greşită îl facem pe creator, frizer.


Dar să vedem ce se întămplă în cazul în care pronunţăm ك în loc de ق , spune Allah în Coran: الذين يقولون ربنا “Care zic: “Doamne,” aici dacă citim ك în loc de ق, sensul se schimbă, în loc de “Care zic: “Stapanul nostru,” “Care îl manancă pe Stapanul nostru,” (Eu personal sunt martor la recitarea acestui verset în sensul greşit)

Şi exemplele sunt foarte multe.